Domeniul comunicării

Programele de limba și literatura română acoperă, pe parcursul celor trei cicluri (primar, gimnazial și liceal), următoarele aspecte esențiale:

• parametrii implicați în comunicare (emițător, receptor, mesaj, cod, canal, context);
• combinarea mijloacelor de comunicare orală: verbale, nonverbale, paraverbale;
• utilizarea limbajelor artistice diverse (literatură, film, teatru, arte plastice, muzică);
• comunicarea în mass-media (presă scrisă și audiovizuală).

‍

Modelul situației de comunicare

Lingvistul Roman Jakobson a elaborat un model al situației de comunicare ce prezintă avantaje clare:

1. Include parametrii esențiali ai actului comunicării, permițând descrierea și înțelegerea corectă a acestuia, dar și formarea competențelor de comunicare.
2. Lărgește viziunea asupra comunicării prin diversitatea funcțiilor limbajului (nu doar transmiterea de informații descriptive).
3. Asigură coerență, punând în acord parametrii comunicării cu funcțiile limbajului, ceea ce facilitează înțelegerea și aplicarea.
   

👉 Importanța acestui model constă în faptul că oferă o imagine complexă asupra limbajului și a modului în care acesta funcționează.

‍

Ghidarea elevilor în înțelegerea comunicării

Parametrii comunicării pot deveni un cadru pentru toate activitățile de comunicare, fie ele orale sau scrise.

Prin întrebări simple, elevii pot fi ghidați spre înțelegerea funcționării limbajului. Sophie Moirand propune întrebări utile:

• Cine vorbește? Cui i se adresează?
• Ce comunică? Despre ce comunică?
• În prezența cui? Unde? Când? Cum?
• În ce scop?
• Care sunt relațiile dintre cei ce comunică?
• Care sunt relațiile dintre cei ce comunică și ceea ce este comunicat?
  

O astfel de abordare îi ajută pe elevi să înțeleagă intențiile vorbitorilor, relațiile dintre participanți și atitudinile față de mesaj.

‍

Perspectiva comunicativ-funcțională în educație

Programele de limba și literatura română introduc o abordare comunicativ-funcțională cu obiective majore:

1. Înțelegerea literaturii ca act de comunicare – elevul are un rol activ, negociind sensurile textului și exprimându-și opiniile argumentate.
2. Identificarea funcțiilor limbajului predominante în diferite acte de comunicare, pentru o mai bună înțelegere a mesajului.
3. Adaptarea mesajului la factorii specifici ai situației de comunicare (destinatari, cod, canal, context).
4. Perspectiva pragmatică – dobândirea de instrumente critice care să prevină manipularea prin limbaj.

‍

Bibliografie

1. Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, pp. 59–61.
2. Moirand, S., Einseigner a comuniquer, Paris, Hachette, 1990, pp. 13–14.

‍

‍