Bullying în mediul școlar - Cauze, Forme, Consecințe
Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.
Bullying-ul este un fenomen cunoscut de decenii întregi și reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic asupra copiilor de către alți copii, manifestându-se foarte des în mediul școlar. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi, care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.
Cauzele bullying-ului sunt multiple și trebuie considerate la nivel individual. De multe ori bully-ul( cel care exercită agresiunea) trăiește într-un mediu nesigur acasă și poate el însuși este victima abuzului în familie. De asemenea, riscul de abandon școlar este mai mare în această categorie. Probabilitatea de a apărea probleme, în viața acestora, mai târziu, este mai mare. Este bine să nu generalizăm și să înțelegem ce se află în spatele acestor probleme. Bullying-ul nu trebuie acceptat, iar bully-ul poate are nevoie de ajutor.
Există mai multe tipuri de bullying care pot să apară împreună sau izolat: verbal, fizic, emotional sau cyberbullying.
Bullying verbal- este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar fi: șicanarea; injuriile; comentariile sexuale neadecvate; folosirea sarcasmului; amenințările; criticile; un limbaj neadecvat.
Bullying fizic- ce presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin: intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare; simularea violenței, ridicarea pumnului; lovire; împingere; distrugerea lucrurilor celuilalt;gesturi obscene; încălcarea spațiului personal; încolțirea unei persoane în mijlocul unui grup.
Bullying social- ce se referă la lezarea reputației sau a relațiilor cuiva și include: bârfitul ,lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva; punerea unei persoane într-o situație stânjenitoare în public; folosirea puterii formale, a titlului/funcției sau a puterii financiare ca forme de intimidare, amenințare, hărțuire și/sau vătămare; folosirea sarcasmului la adresa cuiva; provocarea în mod intenționat a unui sentiment de jenă și nesiguranță; excluderea și izolarea unei persoane din punct de vedere social sau profesional.
Cyberbulling- avansul tehnologiei a permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Acestea poartă numele de cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente.
- - Efectele vizibile sunt legate de bullying-ul fizic:
- - Efecte directe: vânătăi, zgârieturi, răni,etc
- - Efecte indirecte: caiete rupte, obiecte distruse sau furate (de ex. copilul se întoarce acasă fără ceas, telefon mobil sau bani).
În cele mai multe cazuri, efectele bullying-ului sunt la nivel emoțional. Ele pot să includă: stimă de sine redusă, anxietate, depresie, randament școlar redus, intenție suicidară, tulburări de alimentație, rușine. Victima se simte neputincioasă și singură.
Aceste consecințe pot fi pe termen scurt, mediu și lung, depinzând de durata bullying-ului, suportul familial-școlar și de reziliența individuală. Sunt multe studii de cercetare care arată că persoanele care au fost victimele bullying-ului sunt mai predispuse în viața de adult la probleme psihiatrice, precum tulburare depresivă sau anxietate.
Combaterea bullying-ului la nivel școlar ar presupune proceduri bine stabilite pentru combaterea bullying-ului, existența unor consecințe clare pentru comportamentul de acest tip, consemnate în regulamentul de ordine interioară, școala să-și asume responsabilitatea de a păstra siguranța tuturor elevilor, prezența persoanelor desemnate care să vorbească cu elevii ce sunt victime ale bullying-ului, dar și colaborarea cu psihologi educaționali care oferă suport victimelor , dar și agresorilor.
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, relaționale și chiar sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.
În concluzie, acest fenomen, aflat în ascensiune în mediul școlar și nu numai, trebuie tratat cu maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp.
Este de datoria noastră, ca adulți( fie profesori, fie părinţi), să gestionăm episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte şi pace în mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în prevenirea, identificarea și soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi poate “ţine în frâu” acest flagel de anvergură internaţională.