Educația în aer liber – Avantaje și Dezavantaje
Educația și, implicit, ȋnvǎțǎmȃntul sunt douǎ subiecte sensibile ale societǎții actuale, ȋntrucȃt tot mai mulți oameni privesc cu nedumerire formele pe care acestea le îmbracǎ. Pornind de la definițiile clasice ale educației, se poate spune cǎ este precum o ȋntȃlnire ȋntre indivizi și societate, iar ȋntreaga viațǎ socialǎ poate fi marcatǎ de acest transfer permanent (Ph. Combart). Educația este teoretizatǎ ca fiind de trei tipuri: formalǎ, informalǎ și non-formalǎ.
Ceea ce este asociat adesea sistemului nostru de ȋnvǎțamȃnt este educația formalǎ, privitǎ drept teoreticǎ, bazatǎ pe o planificare meticuloasǎ a conținuturilor, pe transferul de informații și pe o evaluare riguroasǎ a cunoștințelor achiziționate de cǎtre elevi. Din pǎcate, ani la rȃnd s-a evitat alternarea formelor de educație sau poate doar s-a neglijat acest aspect, ȋnsǎ urmǎrile sunt vizibile la nivelul dezvoltǎrii afective, sociale, fizice și chiar cognitive a elevilor. Educația ȋn aer liber, cunoscutǎ și educație outdoor, a prins avȃnt odatǎ cu deschiderea cǎtre sistemele de educație vest-europene și cu nevoia de dezvoltare durabilǎ.
Un prim și esențial avantaj al educației ȋn aer liber este cǎ participǎ la bunǎstarea educabililor prin faptul cǎ rǎspunde nevoilor esențiale ale acestora prin ȋmbinarea educației formale, non-formale și informale ȋntr-o manierǎ “aerisitǎ” și plǎcutǎ elevilor. Ținȃnd cont de faptul cǎ școala este consideratǎ principalul furnizor oficial de educație, aceasta trebuie sǎ se asigure cǎ le creeazǎ elevilor un mediu propice ȋnvǎțǎrii și ȋi pregǎtește pentru viitor, transformȃndu-i ȋn adulți responsabili și educați. Astfel, o primǎ nevoie a elevilor de varste fragede, și nu numai, este nevoia de a fi activi și responsabili. Activitațile ȋn aer liber presupun realizarea unor sarcini, aparent simple, dar care le stimuleazǎ motricitatea, implicarea și simțul responsabilitǎții. Prin validarea de cǎtre profesor a corectitudinii cu care a fost ȋndeplinitǎ sarcina respectivǎ, ȋncrederea ȋn sine a elevului crește și se contureazǎ simțul muncii responsabile. O altǎ nevoie esențialǎ a elevilor este de implicare și acceptare socialǎ, nevoie ce poate fi satisfǎutǎ ȋn cadrul activitǎților școlare ȋn aer liber prin organizarea unor sarcini ce se bazeazǎ pe cooperare, discuții, dezbateri și lucru ȋn echipǎ. Spre exemplu, ȋn cadrul unei activitǎți de ecologizare, prin organizarea de grupuri de elevi și stabilirea unor obiective ce trebuie ȋndeplinite de fiecare grup ȋn parte, elevii conștientizeazǎ cǎ fǎrǎ aportul individual la munca de echipǎ, ȋntregul grup va eșua ȋn atingerea obiectivului. Ȋn felul acesta se va dezvolta sentimentul de apartenențǎ la grup sau includere socialǎ. Mai mult decat atȃt, elevilor le este insuflatǎ ȋn mod indirect ideea cǎ orice sarcinǎ realizatǎ individual devine mult mai dificilǎ decȃt atunci cȃnd este realizatǎ ȋn grup.
Un alt avantaj al educației ȋn aer liber este caracterul multidisciplinar pe care aceasta ȋl are. Educația din sistemul nostru de ȋnvǎțǎmȃnt este centratǎ pe abordarea izolatǎ a disciplinelor și tratarea diferențiatǎ a acestora, spre deosebire de alte sisteme de educație cǎtre care aspirǎm, unde cuvȃntul cheie este PLURIDISCIPLINARITATE. Activitǎțile de ȋnvǎțare ȋn aer liber au acest avantaj, ele reusind sǎ ȋmbine cu succes numeroase aspecte ale unei teme de ȋnvǎțare prin abordarea din perspectiva mai multor discipline. Spre exemplu, ȋntr-o activitate de tip Treasure Hunt, elevii ȋși dezvlotǎ, ȋn primul rȃnd, spiritual de echipǎ prin cooperare, orientarea ȋn spațiu și cunoștințe specifice referitoare la obiectivul sau locul unde se desfǎșoarǎ activiatea respectivǎ. Un alt exemplu poate fi reprezentat de activitǎțile ȋn mijlocul naturii ce vizeazǎ cunoștințe de mediu, biologie, geografie, fizicǎ și chimie, precum acțiuni de ȋmpǎdurire a zonelor cu grad ridicat de defrișare și risc de deșertificare. Pe lȃngǎ toate acestea, activitǎtile ȋn aer liber ȋncurajeazǎ creativitatea, curiozitatea, abilitǎți de leadership, ȋncurajeazǎ formarea capacitǎții de a lua decizii și de a stabili o prioritizare, etc.
Pe de altǎ parte, dincolo de toate beneficiile pe care le poate asigura elevilor, educația ȋn aer liber prezintǎ și dezavantaje. Un prim dezavantaj este reprezentat de condiționarea meteo. Ȋntrucȃt cele mai multe activitǎți se desfǎșoarǎ ȋn mijlocul naturii și nu ȋn imediata apropiere a sǎlii de clasǎ, este foarte important ca vremea sǎ fie prielnicǎ și sǎ “contribuie” la buna desfǎșurare a acestora. Nu de puține ori a fost necesarǎ decalarea sau anularea activitǎților din cauza fenomenelor meteo nefavorabile. Un alt dezavantaj al activitǎtilor ȋn aer liber este factorul de naturǎ financiarǎ. De cele mai multe ori, pentru buna desfǎșurare a acestora și pentru ca procesul de ȋnvǎțare sǎ fie unul sigur, sunt necesare resurse materiale care nu pot fi achiziționate cu ușurințǎ. In cazul excursiilor sau taberelor școlare, pǎrintii sunt cei care condiționeazǎ participarea elevilor la activitǎți, ȋntrucȃt costurile de transport/cazare/obiective depǎșesc capacitatea de susținere, ȋn timp ce ȋn cazul activitǎților ȋn aer liber dar locale, unitatea școlarǎ este cea care ar trebui sǎ susținǎ financiar desfǎșurarea procesului prin achiziționarea de materiale necesare, precum mingi, jaloane, cercuri sau alte materiale didactice necesare. Și nu ȋn ultimul rȃnd, cadrele didactice sunt cele care pot reprezenta cel mai mare dezavantaj al educației ȋn aer liber. Acest lucru este marcat de lipsa dorinței de implicare și asumare a riscurilor presupuse de activitǎțile outdoor, birocrația stufoasǎ care trebuie parcursǎ pentru fiecare ieșire ȋn aer liber cu elevii, insoțitǎ de acorduri din partea tuturor forurilor de conducere – școala, inspectorate - , pǎrinți și refuzul cadrelor didactice de a-și depǎși zona de confort, de a fi la current cu noile tendințe ȋn educația modernǎ și de a se implica ȋn realizarea unor schimbǎri majore ȋn educație.
Ȋn concluzie, educația ȋn aer liber face parte din formele moderne de ȋnvǎțare și se ȋncearcǎ, pe cȃt posibil, includerea acesteia tot mai mult ȋn școala romȃneascǎ pentru dezvoltarea armonioasǎ și complexǎ.