Integrarea copiilor romi

 Incluziunea romilor  presupune crearea unei economii sustenabile și inteligente la nivel de țară. Cu o populație îmbătrânită și o minoritate romă tânără și aflată în curs de dezvoltare, România este obligată să creeze un cadru optim pentru dezvoltarea copiilor romi și implicit a familiilor acestora. În ceea ce privește educația romilor, la nivelul Ministerului Educației s-a încercat crearea unei structuri de sprijin care avea la bază mediatori și inspectori școlari la nivel local. În majoritatea cazurilor, aceste promițătoare demersuri și chiar bine-intenționate, nu au avut rezultate concludente. 

Actualmente, sistemul de învățământ național se poate caracteriza prin: (Fenyvesi, 2007)

• - Grad scăzut de înscriere la grădiniță a copiilor romi;
• - Bariere în înscrierea în învățământul primar;
• - Lipsa unor politici adecvate de desegregare și măsuri de implementare;
• - Insuficiența finanțării sistemului de învățământ;
• - Aplicarea unor curricule diferite; etc.

 Populația romă trebuie tratată cu o deosebită atenție, acest segment reprezentând un grup minoritar mare, în cadrul recensământului din anul 2011, s-a constatat că circa 613.000 de români, respectiv 3,3% s-au declarat ca fiind de etnie romă, important de amintit este faptul că o bună parte dintre romi nu și-au recunoscut  apartenența.

 Numărul copiilor romi care au acces la un învățământ preșcolar de calitate este redus, conform unor studii realizate doar 37% dintre copii de etnie romă cu vârste situate între 3 respectiv 6 ani sunt înscriși în învățământul preșcolar, comparativ cu 63% dintre vecinii lor nr-romi (a se vedea figura 1.1.). Acest procentaj redus de înscriere în învățământul preșcolar curmă educația acelor copii, în momentul în care copii ajung la școală ei sunt nepregătiți astfel șansele ca ei să atingă niveluri de învățământ superior sunt extrem de reduse. Stimularea intelectuală timpurie dezvoltă bazele competențelor socio-emoționale și cognitive, amplifică șansele de succes pe plan social și economic, în special pentru grupurile vulnerabile. (S. Kendall, 2008)

Informațiile existente susțin această idee: spre exemplu, doar 5% dintre copii romi cu vârste între 4 – 6 ani care  nu merg la grădiniță sunt capabili să identifice cel puțin 10 litere din alfabet, spre deosebire de cei care merg la grădiniță, situație în care procentajul ajunge la 40%.. Principalul motiv care stă la baza lipsei copiilor de la grădiniță e sărăcia, familiile rome susțin că nu își permit să trimită copii la școală, respectiv la grădiniță.

Asigurarea accesului la un sistem educațional pentru copii romi, de la vârste cât mai mici, este esențială pentru incluziunea socială a romilor. În țara noastră, rata de înscriere la grădiniță a copiilor romi este cu mult sub cea a restului populației, 37% la copii romi și 77% la copii ne-romi. (The World Bank, 2012)

La nivelul României s-a elaborat o strategie de incluziune  a minorității rome, aceasta fiind elaborată pe diferite direcții de acțiune precum: educație, ocuparea forței de muncă, sănătate, locuire și mică infrastructură, cultură, infrastructură și servicii sociale, având în vedere tema noastră de analiză ne vom referi în principal la direcțiile ce vizează educația.

Obiectivele specifice ale strategiei de incluziune sunt:

1.  Diminuarea decalajului educațional și creșterea gradului de participare școlară la toate nivelurile între cetățenii români de etnie romă și restul populației;
2.  Diminuarea decalajului socio-economic între copii romi și cei ne-romi, respectiv îmbunătățirea unor aspecte ce blochează incluziunea educațională (haine, hrană, stare de sănătate, condiții de locuire) implicit prin asigurarea de suport în vederea îmbunătățirii situației economice a familiei;
3. Reducerea cazurilor de discriminare  și segregare, promovarea educației incluzive.
4. Creșterea procentajului de elevi romi care beneficiază de sprijin în cadrul unor programe AfterSchool; 
5. Creșterea numărului de persoane de etnie romă care beneficiază de sprijin în cadrul unor programe tip „a doua șansă”;
6. Cultivarea și dezvoltarea identității etno-culturale a populației rome prin educație;

 Problemele de acces la educație pentru romi sunt complexe, iar lipsa unei educații adecvate are un impact profund și durabil asupra comunităților și indivizilor romi. În întreaga regiune a Europei Centrale și de Est astăzi, șomajul romilor este extrem de ridicat: până la 70-100% în unele zone. Statutul socio-economic al comunităților rome are efecte negative asupra capacității romilor asupra capacității acestora  de a-și menține o stare de sănătate optimă, de a se afirma și realiza în comunitate și de participare la școală. Mulți copii romi, la fel ca și copiii din lumea a treia, sunt forțați să lucreze alături de părinți în agricultură, colectare de fier vechi, în comerț și în economia subterană. Cei din zonele urbane se pot deplasa spre delincvență, având în vedere condițiile sărace și condițiile socioale din gospodăriile lor.