Eduard de Bono şi gândirea laterală

Gândirea laterală, un concept introdus în lumea științifică în 1967 de către Edward De Bono, reprezintă o abordare distinctă în explorarea și rezolvarea problemelor. Originea acestui concept poate fi înțeleasă din perspectiva preocupării lui De Bono pentru gândirea creativă, perceptuală și sistemele cu autoorganizare. În căutarea unei modalități de a depăși gândirea liniară și logică, De Bono a evidențiat nevoia de "un alt fel de gândire." Într-un interviu acordat revistei Viața Londoneză, el a subliniat importanța mișcării nu doar în direcție verticală, ci și "lateral," sugerând că noi alternative și abordări pot fi descoperite în această direcție aparent neconvențională (Zlate,1999). Astăzi, termenul "gândire laterală" este recunoscut în Oxford English Dictionary, fiind definit ca "încercarea de rezolvare a problemelor cu metode ”iesite din tipare” sau aparent ilogice." De Bono a adăugat o nuanță interesantă prin cuvântul "aparent," subliniind că metodele folosite în gândirea laterală pot părea ilogice doar în contextul logic al gândirii tradiționale (Zlate,1999). Gândirea laterală se distinge de gândirea verticală prin mișcarea sa "laterală." În timp ce gândirea verticală progresează pas cu pas, gândirea laterală explorează "pieziș," încercând noi percepții, noi concepte și metode variate pentru a evada din linia obișnuită de gândire (Zlate,1999). Printre instrumentele specifice propuse de De Bono pentru practicarea gândirii laterale se numără și  cele șase "pălării gânditoare", o strategie menită să ofere o perspectivă asupra unei probleme analizate din diferite unghiuri. Acestea includ pălăria albă pentru date și informații, pălăria roșie pentru emoții și intuiții, pălăria neagră pentru rațiune și prudență, pălăria galbenă pentru optimism, pălăria verde pentru gândire creativă și pălăria albastră pentru concluzii și decizii. Trecerea rapidă între aceste "pălării" este esențială pentru explorarea situțiilor diverse și utilizarea lor sistematică (Zlate 1999). Un aspect fundamental al metodei pălăriilor este utilizarea lor individuală pentru a solicita un anumit tip de gândire sau într-o secvență pre-stabilită pentru a explora subiectul sau a rezolva o problemă. Utilizarea individuală a pălăriilor reprezintă o modalitate de a solicita un tip specific de gândire în cadrul unei conversații sau discuții. De exemplu, o referire la "gândirea verde" poate indica necesitatea de a aduce idei noi sau creative în discuție (DeBono, 1985). Această abordare simbolică a pălăriilor aduce o artificialitate deliberată, transformând cererile de gândire într-un limbaj clar și neutral. Comparativ cu cererile vagi, precum "Avem nevoie de creativitate aici" sau "Nu fi atât de negativ," pălăriile oferă un cadru specific și eficient pentru a ghida gândirea participanților într-o direcție dorită (DeBono, 1985). Metoda pălăriilor poate fi, de asemenea, utilizată într-o secvență pre-stabilită, unde fiecare pălărie indică un anumit mod de abordare. Cu toate că există posibilitatea de a utiliza orice secvență care are sens într-o strategie de gândire, stabilirea unei secvențe la începutul ședinței sub o pălărie albastră inițială oferă o structură și disciplină. Aceasta evită disputele despre care pălărie ar trebui folosită și elimină orice percepție de manipulare a rezultatelor (DeBono, 1985). Disciplina este crucială în utilizarea pălăriilor, în cazul utilizării metodei în grup iar membrii grupului trebuie să rămână în cadrul pălăriei indicate la un moment dat. Numai liderul grupului, președintele sau facilitatorul are dreptul să indice o schimbare de pălărie, evitând astfel revenirea la modul obișnuit de dispută (DeBono, 1985). Momentul este, de asemenea, un element important în utilizarea metodei pălăriilor. Stabilirea unui timp limitat pentru fiecare pălărie, de obicei, un minut pentru fiecare participant, încurajează concentrarea și reduce vorbăria inutilă. Alocarea unui timp mai scurt și extinderea lui doar dacă idei autentice continuă să fie prezentate este preferabilă în fața unui timp lung, în care participanții ar putea fi blocați în căutarea unor contribuții semnificative (DeBono, 1985). Pălăria roșie, care se concentrează pe sentimente și intuiții, diferă în privința timpului, necesitând doar un interval scurt pentru a obține rapid și decisiv sentimentele fiecărui participant. Aceasta asigură o exprimare directă a sentimentelor, fără explicații sau justificări lungi (DeBono, 1985). Metoda pălăriilor aduce beneficii remarcabile în discuțiile de grup sau conversații. Acest cadru oferă o structură mult mai eficientă decât discuțiile libere sau argumentele, permitând participanților să exploreze idei și să găsească soluții într-un mod coerent și disciplinat. Mai mult, pălăriile pot fi folosite și de către indivizi în gândirea personală, oferind un cadru secvențial care reduce confuzia și asigură acoperirea tuturor aspectelor. Gândirea laterală nu se confundă cu creativitatea, dar reprezintă un tip de creativitate care poate coexista cu gândirea convergentă. Este, de asemenea, un proces care poate fi învățat, practicat și utilizat de oricine. De Bono subliniază că nu este suficient să ai o atitudine creativă; este necesar să înveți tehnicile și instrumentele sistematice pentru a genera idei neașteptate. Prin gândirea laterală, nu doar descoperim noi modalități de a rezolva problemele, ci și reconfigurăm tiparele existente și generăm idei noi. Este o abordare care nu se concentrează doar pe "ce este," ci și pe "ce ar putea fi." Astfel, gândirea laterală devine un instrument puternic pentru schimbarea structurii sistemelor și utilizarea informației într-un mod care să conducă la soluții surprinzătoare și inovatoare. În gimnaziu am scris la Revista Școlii o povestioară menită să ilustreze importanța gândirii laterale mai ales în momentele în care suntem puși în situații noi sau limită, când nu ne putem baza doar pe gândirea clasică ci este necesar să luăm în calcul toate elementele de care ne putem folosi pentru a avea cea mai bună soluție. Într-o misiune îndrăzneață în jungla încâlcită, Dr. Alexander Sterling, cercetător aventurier, a ajuns în mijlocul tribului Umbrelor Întunecate, o civilizație antică cu tradiții enigmatice. Confruntat cu un dilema periculoasă, el a fost pus în fața unei alegi cruciale: să aleagă o bilă neagră dintre multe bile albe, fără a vedea, pentru a-și salva viața. Contrar gândirii tradiționale, Dr. Sterling a optat pentru o abordare laterală creativă. În loc să se bazeze pe ghicire sau noroc, a privit spre soarele fierbinte deasupra lor. Înțelegând că tribul considera alb drept culoarea răului și negru drept culoarea binelui, a intuit că bila neagră ar putea absorbi mai multă căldură sub influența puternică a soarelui. Această alegere neconvențională, bazată pe observație și imaginație, a ilustrat puterea gândirii laterale. În fața unei situații limită, Dr. Sterling nu a ales calea tradițională și previzibilă, ci a găsit o soluție inovatoare. A demonstrat că gândirea laterală aduce în prim-plan creativitatea și abilitățile de a privi dincolo de convențiile obișnuite. Șeful Ombro a fost uimit de ingeniozitatea cercetătorului, recunoscând că gândirea laterală poate aduce soluții în situații aparent fără ieșire. Prin eliberarea lui Dr. Sterling, tribul a înțeles că înțelepciunea nu trebuie să se supună doar regulilor convenționale, ci poate străluci prin capacitatea de a vedea dincolo de aparențe. Astfel, aventurierul și-a recăpătat libertatea, lăsând în urmă o lecție memorabilă despre puterea gândirii. Gândirea laterală se dovedește a fi un instrument excepțional în abordarea problemelor și situațiilor complexe, aducând cu sine numeroase beneficii ce pot schimba modul în care privim lumea și soluționăm provocările cotidiene. Prin încurajarea explorării nonconformiste a ideilor și alegerea unor căi neașteptate, gândirea laterală deschide noi orizonturi de soluții și inovație. Una dintre marile calități ale gândirii laterale constă în abilitatea sa de a depăși barierele convenționale și de a oferi perspective inovatoare. Prin cultivarea creativității și a curajului de a aborda problemele din unghiuri neobișnuite, indivizii devin capabili să identifice soluții care nu doar rezolvă problema imediată, ci și să deschidă drumuri spre descoperiri și progrese ulterioare. De asemenea, gândirea laterală promovează adaptabilitatea și flexibilitatea mentală, calități esențiale într-o lume în continuă schimbare. Capacitatea de a găsi alternative și de a se adapta rapid la noi contexte devine un avantaj considerabil, consolidând abilitățile individului în fața provocărilor variate cu care se poate confrunta. Beneficiile gândirii laterale se reflectă nu doar în rezolvarea problemelor practice, ci și în dezvoltarea personală și profesională a individului. Această abordare neconvențională poate fi motorul inovației, deschizând uși către descoperiri remarcabile și contribuind la evoluția societății în ansamblu. Prin încurajarea și cultivarea gândirii laterale, putem să ne inspirăm să privim lumea cu ochi proaspeți și să creăm schimbări semnificative care să redefinească paradigmele existentei laterale.

BIBLIOGRAFIE

DeBono, E., (1985) Six Thinking Hats. England. Penguin Books

Zlate, M., (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. București. Editura Polirom.