Răspunsul copiilor la criză: o perspectivă a dezvoltării.

Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală, trauma psihică sau vătămarea emoțională, este un termen folosit pentru a descrie ceea ce este, în esență, un răspuns normal la un evenimente extreme. Răspunsurile individuale variază în funcție de expunere, măsurată prin proximitatea fizică (de exemplu, distanța fizică de la eveniment, martorii unui prejudiciu și a morții) și proximitatea emoțională (de exemplu, caracteristici ale evenimentului care reprezintă o implicare emoțională, cum ar fi rănirea sau decesul unei persoane dragi). 

La fel ca adulții, copiii simt pierderea controlului și a stabilității în urma dezastrului sau a traumelor, și pot deveni excesiv de centrați pe sine ca răspuns atacului la siguranța lor personală. Reacția copilului la un eveniment traumatic este influențată de nivelul său de dezvoltare, starea de sănătate mentală înainte de traumă, suport, disponibilitatea comunității, prezența parentală (sau absența) în timpul evenimentului, precum și prin reacția semnificativă a altor adulți. După ce se confruntă cu dezastre sau traume, copiii se confruntă cu 4 sarcini psihologice principale: 

• - să  accepte evenimentele care au avut loc;   
• - să identifice, eticheteze și să-și exprime emoțiile în mod corespunzător;    
• - să recâștige un sentiment de măiestrie și de control (în raport cu vârsta);    
• - să reia  roluri și activități adecvate vârstei.

Schimbări la nivel emotional, cognitiv, comportamental, pot surveni în urma expunerii tinerilor violenței, amenințărilor cu violență, vătămarii corporale sau deces prin mijloace violente. Copiii, ca și adulții, pot prezenta simptome asociate cu tulburarea de stres postttraumatic (TSPT), în urma expunerii la evenimente traumatice. Astfel de simptome includ amintiri tulburătoare sau flashback-uri, coșmaruri repetate și vise cu moartea unei persoane dragi, pesimism cu privire la viitor, evitând memento-urile experiențelor traumatice, rememorarea comportamentală (de multe ori prin jocul repetitiv), amorțeală emoțională (sau de evitare / negare emoțională) și vigilență persistentă sau nervozitate. 

Anxietatea generalizată și temerile de reapariție sunt, de asemenea, reacții comune la traume și pot contribui la fobie școlară, absenteism și probleme de învățare în rândul tinerilor. Răspunsurile copiilor la traume pot include, de asemenea, durere și reacții de pierdere, anxietate de separare, precum și exacerbarea sau reînnoirea simptomelor anterioare sau tulburări (de exemplu, tulburări de atenție, comportament opozițional, fobii, depresie majoră). Durerile și pierderile prezente la copii, ca și la adulți, pot include negare, furie, depresie, vinovăție, negociere și acceptare. Copiii pot sau nu pot prezenta etapele de pierdere în ordine secvențială similară ca la adulți. Răspunsurile tinerilor la traume includ de obicei, un anumit grad de teamă și anxietate, tulburări de somn, și iritabilitate, dar variază între nivelurile de dezvoltare, după cum s-a menționat. Tendințele de dezvoltare în prezentarea simptomelor posttraumatice sunt sortate în funcție de nivelul de vârstă, în ordinea prezentată mai jos. Reacțiile vârstei asociate copiilor expuși la evenimente traumatice sau stresante:

0-5 ani plânsete stresante, agățări excesive, comportamente regresive (de exemplu suptul degetului mare, enurezis, pierderea controlului vezicii urinare/intestinului, frica de întuneric sau de animale, teama de a fi lăsat singur, teama de mulțimi sau străini, incapacitatea de a se îmbrăca sau de a mânca fără ajutor), probleme de somn, coșmaruri, iritabilitate, confuzie, tristețe, probleme de alimentație, rememorare prin joc.

6-11 ani comportamente regresive (enurezisul, agățări excesive, temeri iraționale), tulburări ale somnului, coșmaruri, iritabilitate, agresivitate, nesupunere, depresie, somatizări, probleme vizuale sau de auz, probleme școlare (de exemplu, refuzul de a merge la școală, probleme de comportament, performanțe școlare slabe, probleme de concentrare, distractibilitate), retragere, lipsa de interes, probleme de la egal la egal, conflicte cu frații și nu numai.

12-17 ani comportamente de retragere, de izolare, acuze somatice (de exemplu: greață, dureri de cap, frisoane), depresie / tristețe, agitație sau nivelul scăzut de energie, comportament antisocial, performanțele școlare slabe, tulburări de somn și/sau alimentație, iresponsabilitate, comportament riscant, alcool și droguri, autonomie diminuată, scade interesul pentru activitățile sociale, conflicte cu părinții, probleme de concentrare. 

Sa va fie bine!