BAZELE EDUCAȚEI MORALE SE PUN ÎN GRĂDINIȚĂ
„Fericit este copilul care găsește în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să insufle treptat forța și elanul necesare împlinirii destinului său de om”
Valoarea educației din copilărie pune o amprentă pe care individul o poartă în sine toată viața. Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportament. Unul din obiectivele procesului educațional din grădiniță este acela de a cultiva calități morale ca: bunătatea, cinstea, adevărul, iubirea de oameni, întrajutorarea. Educația morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoașterea cotidiană a regulilor vieții sociale, urmărește inițierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranță și respect față de sine și față de ceilalți, conștient de drepturi și datorii, liber și deschis spre alte culturi. Formarea profilului moral al personalității este un proces îndelungat care își are originea în familie, factorul cu cea mai puternică influență educațională, se continuă totodată în școală și se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoștințe, iar cel al elevului de a asculta și a asimila informațiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învățării și un element de legătură între elev și societate. Procesul de învățare a devenit dinamic și interactiv, iar elevii și dascălii sunt responsabili pentru practicile educaționale și pentru rezultatele acestora. Relația profesor – elev este una de colaborare, de încredere și de respect reciproc, elevul este sprijinit de profesor.
Copiii trebuie antrenați în diferite activități: jocuri didactice, concursuri, desen, dramatizări, prezentarea de proverbe și zicători, recitarea de poezii potrivite tematicii abordate, citirea și povestirea unor lecturi literare, etc. Totodată organizând vizite, plimbări, excursii cu sarcini și obiective stabilite îi încurajăm pe copii să comunice, să cerceteze, să întrebe, să descopere că au drepturi, libertăți – dreptul de a se exprima liber, de a fi ascultat, de a i se respecta libertatea de gândire, dreptul la informare culturală, la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a practica activități recreative specifice vârstei. Astfel se creează un mediu favorabil apariției unor trăiri afective ce se vor transforma în sentimente morale, o atmosferă plăcută, participative și stimulativă pentru copii. În acest fel copiilor li se formează reprezentări simple despre bine și rău, despre cinste și necinste, despre adeavăr și minciună, despre muncă și lenevie, despre disciplină și indisciplină, despre conștiinciozitate, li se transmit emoții și sentimente, devin sensibili la acțiunile morale.
În concluzie, se poate afirma că în toate activitățile pe care le realizăm urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți, atât cu ei cât și cu cei din jur. Rezolvarea identității de sine, formarea unor deprinderi de comportare în societate, educarea trăsăturilor pozitive de caracter constituie nu numai obiective ale educației moral-civice ci ale întregii activități educative din școală și familie. Educației morale îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a umanismului și a civismului și să facă din fiecare om o valoare supremă.
Grigoraș, I. 1982 „Personalitatea morală”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București
Dumitrana, M. 2000 „Copilul, familia și grădinița”, Ed. Compania, București