Conflictele din unitatea de invatamant. Modalitati de gestionare

In psihologia generală conflictul e considerat orice ciocnire de necesităţi, motive, interese, gânduri, sentimente, modele de conduită direcţionate opus. Conflictul este o modalitate neconstructivă de exteriorizare a emoţiilor acumulate. El este însoţit de procese emoţionale negative, care dezorganizează comportamentul şi reduc efi cienţa activităţilor persoanei. Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate în el sau un rol negativ, degenerând în dispute interpersonale, destructurarea unor relaţii sociale. Rolul pozitiv se reflectă prin:

 • reconsiderarea poziţiei celor doi subiecţi ai comunicării sau dintre unul şi mai multi subiecţi, reformularea mesajelor, 

• îmbunătăţirea feedbackului, autocunoaştere în plan personal, 

• autocontrol viitor,

• recunoaştere socială din partea celorlalţi (de exemplu se cunosc mai bine necesităţile personale, sociale şi psihologice, poziţia ierarhică într-o organizaţie, statusurile sociale, rolurile sociale, iar persoana în cauză se transformă psihologic şi social, fiind predispusă schimbării personale în bine, etc.

Cele mai multe conflicte sunt legate de următoarele surse :

1. nevoile fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravieţuire – precum alimentele, apa şi aerul); 

2. valorile diferite (de exemplu, oamenii ce aparţin unor religii diferite pot avea valori diferite); 

3. percepţiile diferite (apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru – de exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit); 

4. interesele diferite (apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi adolescenţi ar putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o petrecere sau la fi lm);

5. resursele limitate (se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri – nu toţi oamenii sunt bogaţi în lume – deoarece banii sunt o resursă limitată);

6. nevoile psihologice (sunt când oamenii au stări precum se simt capabili, acceptaţi, importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi). 

În şcoală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse umane care constituie organizaţia şcolară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar, personal administrativ), cât şi între aceste grupuri, între şcoală şi familie, între şcoală şi comunitatea locală. De asemenea, pot apărea confl icte între grupuri ale aceleiaşi categorii de resurse umane, între indivizi şi grup, grupuri şi manageri, ca şi între indivizi şi organizaţia şcolară în ansamblul ei.

Conflicte între elevi

/copii

Printre cele mai dese cauze se pot enunţa: 

- Atmosfera competitivă a procesului educaţional; 

- Intoleranţa scăzută la frustrare; 

- Abilităţi comunicative scăzute; 

- Incapacitatea exprimării emoţiilor negative; 

- Dorinţa de afirmare cu orice preţ; 

- Invidia, antipatia reciprocă;

 - Lupta pentru dominarea grupului; 

- Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor; 

- Utilizarea greşită a puterii de către cadrul didactic;

- Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor;  

În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fie un pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictului în vederea atingerii finalităţilor educaţionale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale conflictului apărut. Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către profesori va face ca elevii/copii să fie capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele şi să nu le aducă de fiecaredată în faţa profesorului. Acest lucru are efecte benefice asupra atmosferei din clasă, contribuind la crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.

Conflictele dintre profesori

 Conflictele dintre profesori sunt determinate, în special de: 

• - lupta pentru obţinerea unor avantaje (de exemplu, obţinerea salariului de merit, a gradului didactic etc);
• - lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică, membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director); 
• - dorinţa de a-şi satisface propriile interese (program de lucru select); 
• - dorinţa de afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse concursuri şcolare). Nu lipsesc însă nici cauze cum sunt: existenţa unor convingeri şi opinii diferite, a unor valori diferite, deosebirile în plan temperamental şi cultural. 

Conflictele dintre profesori pot fi de natură personală sau profesională. Foarte delicate sunt conflictele unor profesori cu echipa managerială în general sau cu managerul şcolii în special. Pentru evitarea şi/sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca fiecare parte să adopte un comportament proactiv, prin care se caută îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale, dar şi a celor organizaţionale. Echipa managerială trebuie să facă cât mai transparentă activitatea lor, iar deciziile să fi e luate în comun cu tot colectivul.

Conflictele între părinţi şi cadrele didactice Principalele cauze ale acestor conflicte sunt:

• Comunicarea defectuoasă 

• Conflictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor. 

Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte presupune: 

 • Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.

 • Creşterea numărului de contacte în care solicitaţi părinţilor sugestii şi opinii prin care arătaţi că le primiţi cu plăcere.

 • Familiarizarea cu ideile diferite ale părinţilor privind desfăşurarea procesului de învăţământ şi explicarea, pe înţelesul lor, a demersului educaţional care a generat diferenţele de opinii.

Putem diminua stările conflictuale, argumentând că ele nu favorizează performanţa şi confortul psihic: 

• Nu vă surmenaţi peste masură; 

• Convingeţi-vă că vă place munca pe care o desfăşuraţi, deoarece o şi profesaţi; 

• Organizaţi-vă munca;

 • Nu faceţi mai multe lucruri deodată; 

• Faceţi de la început orice lucru calitativ, corect pentru a nu mai fi necesar să reveniţi;

 • Fiţi calm/calmă;

 • Respectaţi programul zilnic pe care l-aţi stabilit deja; 

• Fiţi prietenos/prietenoasă si autocontrolaţi-vă stările emoţionale

• Învăţaţi să posedaţi simţul umorului în abordarea unor probleme.