Educația Moral-Civică la vârsta preșcolară
Omul nu poate deveni om decât prin educație! spunea Imanuel Kant, educație pe care copilul o primește în familie, în grădiniță și în comunitate.
Copilul are dreptul să trăiască într-o familie și să fie înconjurat de dragoste și înțelegere, are dreptul la educație, la cultură, la cunoașterea tuturor valorilor umane. Formarea conduitei și conștiinței morale se realizează prin acțiuni și deprinderi morale ce se vor structura mai târziu în trăsături de ordin moral, decisive în formarea personalității fiecăruia.
Copilul învață morala ca pe un ansamblu de reguli transcendente, cu atât mai sacre, cu cât le înțelege mai puțin. Însă vine un moment când copilul trebuie să-și facă propriile reguli, să separe binele de rău, să decidă pentru el însuși – acesta este apogeul conștiinței sale morale. Disciplina e o cale spre valorizarea normelor, regulilor, conduitelor, culturii, pentru o bună dezvoltare și un mod de comportare superior.
Perioada preșcolară este foarte importantă în evoluția copilului. Acum se dezvoltă bazele vieții intelectuale complexe: când copilul începe să-și însușească simțul limbii, începe ”să guste” literatura, prin citirea de ilustrații sau prin ascultarea basmelor, poveștilor, povestirilor. Literatura pentru copii, parte integrantă a literaturii unui popor, cuprinde creații accesibile celor mici prin simplitatea claritatea tematicii, a structurii compoziționale, a mijloacelor de expresie. Ea răspunde preocupărilor, intereselor, particularităților dezvoltării psihice a copiilor de diferite vârste.
Poveștile au o deosebită valoare etică. Ele contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter. Caracterul omului nu este ceva înnăscut, permanent. Niciun copil nu este din naștere harnic sau leneș, cinstit sau ipocrit, curajos sau fricos. Caracterul se formează în timp. De aceea, poveștile sunt o sursă inepuizabilă de exemple frumoase, de comportamente oglindite în mici antiteze între eroi, evidențiind consecințele ascultării sau neascultării, cinstei sau necinstei, minciunii sau adevărului, și prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejie, prietenie, curaj, înțelepciune, hărnicie, etc.
În procesul activităților instructiv-educative din grădiniță strategiile didactic sunt determinate de modul specific preșcolarului de a percepe lumea. Dezvoltarea afectivă a fiecărui copil este diferită, iar mediul sociocultural are mare valoare.
Copilul preșcolar ar trebui să aibă toate condițiile pentru o dezvoltare optimă. Familia oferă copilului primul mediu afectiv, social și cultural. Copilul trăiește în familia sa o gamă variată de relații interindividuale copiindu-le prin joc în propria conduită. Familia poate să îi facă mult bine copilului, dar poate să și greșească, fiind foarte importantă puterea exemplului la această vârstă.
Copilul vine în grădiniță cu o experiență importantă, iar influențele educative de aici trebuie să fie în consens cu celelalte influențe educative permanente sau temporare care acționează asupra copilului.