Eficientizarea relației Elev - Şcoală - Comunitate prin voluntariat

Compus de: Profesor pentru învăţământ primar, Teofil BogdanScoala: Şcoala Gimnazială „Ioan Bob” Cluj-NapocaPublicat: 07/10/2022Resursele Profesorului
Eficientizarea relației Elev - Şcoală - Comunitate prin voluntariat

Implicarea în activităţi de voluntariat implică o formă de învăţare socială, dezvoltă o serie de abilităţi şi competenţe sociale, cum ar fi solidaritatea, toleranţa, încrederea, spiritul civic şi responsabilitatea socială. Voluntariatul te transformă într-o persoană conştientă de mult mai multe aspecte ale lumii din jurul tău, pe care în mod curent nu le vezi pentru că, aparent, nu ai nicio legătură directă cu ele.

Dincolo de sensurile date de dicţionare, voluntariatul este o activitate neplătită și are drept scop îmbogățirea spiritului civic, creșterea implicării în cadrul comunității. De regulă, un elev/tânăr care își dorește să fie voluntar se implică în anumite asociații care au aceleași valori și militează pentru aceleași scopuri, identificându-se cu ele.

În Legea voluntariatului, articolul 1, alineatul 2, este menționat faptul că

acesta este un factor important în crearea unei pieţe competitive a muncii şi, totodată, în dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale, precum şi pentru creşterea solidarităţii sociale.

” 

Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată de orice persoană fizică din proprie iniţiativă, care îşi oferă timpul, talentele şi energia în folosul altora, de regulă într-un cadru organizat, fără a primi o contraprestaţie materială.

Din perspectiva educaţiei, practica voluntariatului este raportată la interacţiunea factorilor principali ai acesteia: familia, şcoala, societatea. Relaţia dintreaceştia descrie un exerciţiu de sprijin reciproc, în care rolurile de voluntar şi beneficiar sunt, pe rând, asumate de fiecare dintre ei. O comunitate care susţine dezvoltarea actului educativ din şcoală, va beneficia ulterior de generaţii de profesionişti, de actori sociali implicaţi, activi şi capabili de schimbare. În acelaşi timp, acţiunile de voluntariat ale instituţiilor şcolare şi reprezentanţilor lor de a răspunde nevoilor comunităţii, vor contribui la rezolvarea problemelor actuale ale societăţii.

Rezultatele unor astfel de acţiuni voluntare nu sunt temporare sau imediate, ci, abordate pe termen lung, vizează dezvoltarea durabilă atât în spaţiul educaţional, cât şi în cel social.

Prin activitatea de voluntariat simți că poți schimba în bine anumite aspecte în viața unui copil sau adult, a unui grup, și îți crește încrederea în propria persoană, te simți mai sigur pe ceea ce poți face. Mai mult, devii mai conștient de anumite probleme sociale ale comunității și poți deveni ambasador al acelei cauze.

Şi în domeniul educaţiei pot fi identificate anumite limite generate de probleme economice sau de ordin social care fac necesare acţiuni de voluntariat. De exemplu, rata mare a absenteismului şi a abandonului şcolar, situaţii materiale precare şi imposibilitatea familiei de a susţine pregătirea educaţională a copilului, lipsa unor condiţii şi dotări materiale şi tehnice moderne în unităţile şcolare, lipsa de informare şi consiliere parentală, posibilităţi limitate ale comunităţilor locale de a sprijini actul educaţional, de a stimula şi recompensa eforturile celor implicaţi etc. – sunt doar câteva exemple de factori/probleme care frânează succesul în educaţie.

Date fiind aceste situaţii-problemă, se pot formula ţintele pe care voluntariatul şi le propune: susţinerea egalităţii şanselor educaţionale a tuturor copiilor, sprijin în educarea şi consilierea familiei, dezvoltarea instituţională a unităţilor furnizoare de educaţie, susţinerea educaţiei pe tot parcursul vieţii pentru o dezvoltare integrală a personalităţii individului, promovarea şi susţinerea educaţiei de tip incluziv etc.

Evoluția unei societăți e strâns legată de educația pe care le-o oferă copiilor. Este necesar să le cultivăm interesul și plăcerea pentru activitățile de voluntariat, adaptat vârstei lor. Povara unei lumi viitoare o vor duce pe umeri copiii de azi. Ei trebuie să fie obișnuiți să dăruiască de la o vârstă fragedă, fără a aștepta ceva în schimb. Astfel, vor cunoaște satisfacția pe care un astfel de gest o aduce. Uneori un simplu mulțumesc face mai mult decât vreo răsplată.

În vederea încurajării elevilor/tinerilor către activităţile de voluntariat, putem apela la discuții cu scopul conştientizării necesităţii efectuării acestui tip de activităţi, dublate de prezentarea unor modalităţi concrete de realizare a acestora. 

Tinerii pot fi încurajați sau antrenați să se implice în activităţi de protecție a mediului, pot efectua activităţi de consiliere a altor oameni în vederea menținerii unui mediu curat și implicit a unei planete sănătoase.

 

Spiritul civic şi încrederea că orice om poate face o diferenţă în comunitatea lui,

mai ales dacă lucrează împreună cu alţi oameni preocupaţi de aceleaşi aspecte, se învaţă prin implicarea în activităţi de voluntariat. Dacă se doreşte, există resurse şi disponibilitatea de a contribui, doar că este nevoie de curaj şi de un spirit organizatoric, care să pună totul în mişcare. Nu trebuie să aşteptăm totul de la alţii, ci trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a lua iniţiativa şi de a trece la acţiune. O serie de documente de politici publice europene scot în evidenţă valoarea de creator de capital social pe care o are voluntariatul. 

În activitatea de voluntariat cunoaştem oameni diverşi, din alte categorii sociale decât cele cu care interacţionăm în mod curent, devenim membri ai unor grupuri sociale diferite, care nu sunt în mod necesar intersectate, devenind un punct de legătură într-o multitudine de reţele interconectate care ne influenţează şi pe care le influenţăm, în cadrul cărora dezvoltăm relaţii bazate pe încredere reciprocă şi împreună cu care devenim parte a unei acţiuni colective.

Voluntariatul este un excelent instrument de dezvoltare a capitalului social în orice tip de comunitate.

Dincolo de aceasta, o dimensiune importantă a valorii voluntariatului este, aşadar, cea educativă. Voluntariatul are extraordinare valenţe educative, fiind

o formă de învăţare prin acţiune practică, care poate genera dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi. Nefiind un proces rigid şi formalizat, voluntariatul are farmecul flexibilităţii şi al alegerii libere a voluntarului cu privire la majoritatea caracteristicilor activităţii sale, ceea ce îl face atractiv, învăţarea fiind un efect al implicării, şi nu un scop în sine al acesteia. Este şi motivul pentru care, în occident,  de foarte multe ori voluntariatul a devenit modul în care tinerii fac cunoştinţă concret cu viitoarea lor meserie. Fără a dori să se minimizeze rolul sistemului formal de învăţământ, trebuie să recunoaştem că de multe ori îi lipseşte latura practică, aplicată a învăţării, latură pe care mulţi tineri aleg să o experimenteze prin implicarea în activităţi de voluntariat. 

În cazul în care educaţia în spiritul voluntariatului începe din familie şi este complementată apoi de demersul educativ formal din cadrul instituţiilor de învăţământ (inclusiv prin educaţia de tip nonformal), sigur va fi exersată ulterior, în societate, de către viitorul adult, capabil de acţiune şi de schimbare.

Voluntariatul constituie o activitate interesantă, atractivă pentru elevi, demnă de a fi desfășurată cu aceştia, de a fi promovată în societate ca exemplu de bună practică. Alegând să desfășori o activitate de voluntariat, demonstrezi că participi într-un mod real la asigurarea unei lumi mai bune.

Bibliografie:

- „Ghid pentru măsurarea efectelor și impactul voluntariatului asupra organizației gazdă”, Asociația VOLUM, 2016;

- „Legea voluntariatului 195/2001”, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 276 din 25 aprilie 2007.

‐ Velea, L.S., Toderaş, N., Ionescu, M., “Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate. Ghid pentru profesori şi elevi”, TEHNE Centrul pentru Inovare şi dezvoltare în educaţie, Ed. Agata, Botoşani, 2006

‐ Godfrey, C., Parteneriat şcoală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Proiect PHARE 2004. Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007

Înapoi