EMOȚIILE

Emotiile sunt considerate de noi pozitive sau negative, sunt reactii care genereaza raspunsuri ale organismului fata de realitatea fiecaruia. Sunt sisteme care in principal au scopul de aparare - de la supravietuire, pana la semnalizarea diverselor nevoi. Multe dintre aceste emotii au capacitatea de a ne mobiliza in directia actiunii, altele insa, afecteaza comportamentul general si, implicit, capacitatea de concentrare, memorare, stocare si reactualizare a datelor, precum si viteza de reactie. Conform psihologul Daniel Goleman (cunoscut în special pentru cercetările sale privind inteligenţa emoţională), putem face următoarea clasificare a emoţiilor:

1. Principalele clase de emoții sunt :mânia,tristețea, frica, bucuria, iubirea, surpriza, dezgustul,rușinea,

2. Felul în care ne putem exprima însă principalele emoții este f divers deoarece are legătură gradul de simțire personala.

Mânia, se poate exprima prin : furie, resentiment,exasperare, indignare, vexare, animozitate, irascibilitate, ostilitate, ură.

Tristețea se poate exprima prin :supărare, mâhnire, îmbufnare, melancolie, milă de sine, singurătate, disperare, deprimare.

Frica se poate exprima prin :anxietate, nervozitate, preocupare,consternare, neîntelegere, îngrijorare, teamă, spaimă, groază,fobie, panică, repulsie, etc.

Bucuria se poate exprima prin: fericire, ușurare, mulțumire, încântare, amuzament, mândrie, răsplată, etc.

Iubirea se poate exprima prin : acceptare, prietenie, încredere, amabilitate, adorație, dragoste, etc.

Surpriza se poate exprima prin: șoc, mirare, etc.

Dezgustul se poate exprima prin : dispreț, aversiune, detestare, etc.

Rușinea se poate exprima prin: vinovăție, jenă, supărare, umulință, etc.

Goleman afirmă că pe baza emoţiilor se formează predispozițiile/starea de spirit, care sunt mai puţin evidente/intense ca emoţiile, dar au o durată mai mare. Dincolo de predispoziţii sunt temperamentele, tendinţa de a-ţi aminti anumite emoţii şi care defineşte/determină comportamentul general al persoanei în anumite conjuncturi. Daca un copil are multe emotii pozitive, se simte bine, acest lucru ii permite sa-si dezvolte constiinta emotionala in sens pozitiv. Emotia negativa care apare cel mai des la copii este supararea. Motivele sunt, desigur, copilaresti, cele pe care parintele trebuie sa le inlature cu grija si rabdare. Atunci cand copiii sunt mici, solutionarea pare mai usoara, deoarece parintii sunt mai mereu prezenti. Situatiile conflictuale mai insemnate, care genereaza si suparare mai intensa, apar odata cu cresterea copilului, cu mersul la gradinita. Putem da ca exemplu copiii care ravnesc la aceeasi jucarie. Nu trebuie sa negam emotiile, ci trebuie sa le controlam cu intelepciune. Exista reguli, mai eficiente fiind cele “nescrise”, la care fiecare parinte poate sa apeleze. Stapanirea de sine, limitarea persoanelor care sa actioneze asupra copilului, prezenta atunci cand apar problemele, fermitatea, calmul, atmosfera placuta si lipsita de tensiuni emotionale din familie, exprimarea clara, sunt doar cateva metode din “arsenalul” parintilor. Emotiile actioneaza asupra tuturor, de la copii mici si pana la adulti. Diferenta este ca, adultii isi pot controla (teoretic) propriile emotii, ba mai mult, pot controla si coordona emotiile copiilor.

Copiii au nevoie de sprijinul parintilor si de cel al adultilor din preajma lor atunci cand traverseaza o stare emotionala, fie ea pozitiva sau negativa. Aceasta este esentiala pentru sanatatea emotionala a celui mic. Se pare ca emotiile apar chiar din primele luni de viata. Atunci cand copilul este inconjurat de dragoste si incurajat in exprimarea emotiilor pozitive, copilul zambeste, putandu-se citi in privirea sa bucuria. Lacrimile apar atunci cand exista si emotiile negative, mai ales atunci cand nu i se satisfac anumite dorinte. Acum, ei nu constientizeaza aceste prime emotii, dar se pare ca amintirile lor se fixeaza in zestrea emotionala inainte de a fi capabili sa le exprime prin cuvinte. Mai tarziu in viata, se declanseaza aceste amintiri emotionale. Acesta este motivul pentru care parintii joaca un rol important in dezvoltarea sa emotionala, incepand de la cea mai frageda varsta. Istoria sentimentelor si a emotiilor incepe inca din viata intrauterina.