METODE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE ÎN CONTEXTUL ACTUAL - ONLINE

Abordarea modernă a actului educaţional, ca urmare a schimbărilor rapide ale societăţii, noile modele de curriculum , deşi diferite ca mod de abordare şi concepţie, trebuie alese şi adaptate contextului social, economic, cultural. Metodologia actuală se orientează în direcţia stimulării creativităţii elevilor, ce are la bază imaginaţia, dublată de motivaţia, implicarea conştientă în propria formare, dar şi un puternic efort voliţional. Complexitatea procesului de învăţare, apariţia diferitelor moduri de organizare a învăţământului ( şcolile active), au impus utilizarea de către dascăl a unei diversităţi de metode. Astfel, metodele tradiţionale au fost reevaluate şi adaptate în funcţie de necesităţi şi evoluţia ştiinţei căci modul nou de reorganizare a învăţământului s-a dovedit a fi eficient, însă solicită mai mult timp. Drumul lung al învăţării parcurs de elev este necesar a fi susţinut prin metode pe care cadrul didactic trebuie să le aleagă cu tact şi inspiraţie, transferând accentul ,,

nu atât pe însuşirea de cunoştinţe, cât mai ales pe învăţarea de metode şi tehnici de învăţare şi muncă intelectuală, de identificare, de regăsire şi de utilizare a informaţiilor, de analiză, sinteză şi de prelucrare a acestora, în sfârşit pe învăţarea de metode şi de tehnici de creativitate, de dezvoltare a informaţiei şi de creare de noi semnificaţii

”. Metodele didactice activ-participative pun accentul pe învăţarea prin cooperare, încurajând comportamentul activ, elevul fiind capabil de a emite opinii, aprecieri asupra fenomenelor studiate. Elevul este orientat în a învăţa ceva nou, iar acest ,,nou” presupune a învăţa conştient şi nu mecanic, înţelegând sensul informaţiilor transmise şi legându-le de cele anterioare: ,, cel ce învaţă trebuie să rearanjeze o serie de date, de informaţii, să le integreze în cunoştinţele sale anterioare şi să reorganizeze ori să transforme această combinaţie integrală în aşa fel încât ea să poată produce rezultatul final dorit, în mod obişnuit o nouă noţiune sau o nouă propoziţie” (J. Bruner, 1996, p.49).

Abordarea modernă a învăţământului nu presupune renunţarea la metodele tradiţionale, ci adaptarea acestora la particularităţile elevilor şi îmbinarea cu strategiile inovative. Aşa cum sublinia Cerghit, ,,creaţia presupune reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţie”. Prin urmare, asigurarea unui climat pozitiv, a unor condiţii de muncă propice din punct de vedere a al materialelor şi mijloacelor didactice folosite, asociate cu aplicarea unor strategii de management educaţional eficient, asigură un deplin succes al actului educaţional. Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice, Ion Cerghit afirma: ,,Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar rigid.....creaţia în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare”. Astfel, este educată gândirea centrată pe analiza şi evaluarea unor soluţii posibile într-o situaţie dată, pe baza argumentelor, gândirea critică,  printr-o serie de metode interactive (metoda Ciorchinelui; metoda Mozaic; metoda Cubul etc).

Profesorul este cel care trebuie să aibă o concepţie inovativă privind metodologia instruirii şi evaluării, să coopereze cu elevii, să fie el însuşi un model de educaţie în scopul asigurării unui învăţământ de calitate. Noul sens al educaţiei, relaţia autoritate – libertate, trebuie foarte bine înţeles şi aplicat în procesul de predare – învăţare-evaluare şi în rezolvarea unor situaţii noi în procesul educaţional şcolar. De asemenea, foarte important este ca în cadrul obiectului de studiu, conţinuturile să fie bine organizate (clare, logice), pentru a putea fi utilizată cu succes învăţarea prin cooperare, stimularea gândirii critice prin metodele interactive aplicate, în scopul unei învăţări eficiente.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan,  (1997),

Metode de învăţământ, ediţia a III-a,

  Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti.

2. Mureşan, Pavel, ( 1990),

Învăţarea rapidă şi eficientă

, Editura Ceres, Bucureşti.

3. Păcurari, Otilia, (coord.), (2003),

Strategii didactice inovative

, Editura Sigma, Bucureşti.