ROLUL METODEI FONETICE ANALITICO – SINTETICE ÎN ÎNSUȘIREA CITIT-SCRISULUI

Predarea limbii române în învăţământul preuniversitar urmăreşte înţelegerea de către elevi a bogăţiei limbii materne şi folosirea corectă a ei în relaţiile cu oamenii. Întelegerea limbii este în funcţie de cunoaşterea compartimentelor principale ale ei: vocabularul, fonetica, ortografia, ortoepia, gramatica. Studiul limbii române la clasa I se desfăşoară în două etape: etapa prealfabetară; etapa alfabetară; etapa prealfabetară începe la începutul lunii octombrie, când se încheie evaluarea predictivă şi se finalizează la începerea literelor.

În etapa prealfabetară elevii se pregătesc să abordeze studiul literelor. Pentru aceasta învăţătorul trebuie să se asigure că ei pronunţă corect cuvintele uzuale şi să sesizeze toate sunetele dintr-un cuvânt. Pronunţia corectă a cuvintelor asigură formarea deprinderilor de citire corectă şi de scriere corectă. În general, elevul citeşte un cuvânt aşa cum este obişnuit să-l pronunţe şi scrie un cuvânt aşa cum şi-l dictează. Înainte de a face exerciţii de corectare a citirii şi scrierii, învăţătorul trebuie să verifice pronunţia cuvântului. În perioada prealfabetară se insistă asupra pronunţiei corecte a unor sunete care în anumite combinaţii sunt susceptibile de a fi pronunţate greşit, cum ar fi: r, l, s, z. Abecedarele oferă pagini întregi cu imagini ce trebuie folosite pentru asigurarea pronunţiei corecte a cuvintelor care conţin aceste sunete.  Ca să se pronunţe corect un cuvânt, elevul trebuie să sesizeze toate sunetele care îl compun. Acest proces se numeşte formarea auzului fonematic.

Exerciţiile care se desfăşoară pentru formarea auzului fonematic trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să ţină seama de particularităţile fonetice ale limbii, nu se folosesc cuvinte care se scriu într-un fel şi se pronunţă în alt fel (ex: cuvântul oameni se scrie cu

oa

şă se pronunţă cu

ua

sau cuvinte ce conţin sunetul

x-cs sau gz

); să se folosească metoda fonetică, analitico- sintetică. Astfel se porneşte de la propoziţie, se numără (identifică) cuvintele, se despart cuvintele în silabe şi silabele în sunete. Cuvintele folosite trebuie cunoscute de elevi, să fie formate din 2-3 silabe , fără aglomerări de consoane. Elevii sesisează greu sunetele în cuvintele monosilabice. În perioada prealfabetară nu se rezolvă toate problemele referitoare la formarea deprinderilor de pronunţie corectă şi a auzului fonematic, aşa că exerciţiile de tipul celor menţionate mai sus se desfăşoară şi în perioada alfabetară. 

În etapa dinaintea studierii alfabetului, elevul este pregătit şi pentru abordarea scrierii literelor şi a cuvintelor. El învaţă să mânuiască instrumentul de scris şi să folosească suportul pe care scrie. De asemenea, elevul scrie elementele componente ale literelor: linii, bastonaşe, cârlige, etc. Prin aceste exercitii, elevii învaţă să respecte unele reguli care vizează scrierea: poziţia corectă la scris, mânuirea creionului cu cele trei degete, mişcarea mâinilor din încheietură, nu cu întreg braţul, evitarea scrierii crispate prin strângerea exagerată a creionului şi mişcarea întregului corp. În clasă, preponderentă este activitatea cu diverse materiale şi jucării. Se au în vedere dezvoltarea perspicacităţii şi a rapidităţii gândirii, a creativităţii, formarea deprinderilor de activitate în grup şi independent, formarea deprinderilor de a acţiona ordonat. La sfârşitul etapei prealfabetare, învăţătorii evaluează nivelul realizării următoarelor obiective: să pronunţe corect cuvintele uzuale; să sesizeze sunetele din cuvinte cunoscute formate din 2-3 silabe, fără aglomerări de consoane, fără diftongi sau triftongi; să folosească corect instrumentul şi suportul de scris; să scrie semnele grafice care compun litere; să formuleze propoziţii; să susţină un dialog scurt (3-4 replici);

Dacă cei mai mulţi elevi ai clasei realizează aceste obiective, se poate trece la perioada alfabetară. Metoda de bază în învățarea citit – scrisului este metoda fonetică analitico- sintetică. În cadrul activităților de învățare a citit- scrisului, jocul didactic este utilizat într-o mare măsură. Câteva exemple de jocuri didactice de acest fel sunt:

1.

Scrie repede și bine!

Scopul acestui joc este de a determina activizarea vocabularului, sesizarea componenței fonetice a cuvântului. Învățătorul prezintă imaginea unui obiect, iar elevii trebuie să-l recunoască și să-i scrie denumirea cu ajutorul alfabetarului. Câștigă elevii care au scris corect.

2.

Găsește silaba care lipsește!

Scopul jocului este familiarizarea elevilor cu despărțirea cuvintelor în silabe, precizarea vocabularului. Un copil spune o silabă, alt copil completează cu o silabă care poate forma un cuvânt cu prima silabă. Se alcătuiesc propoziții cu noile cuvinte obținute.

3.

Scara cuvintelor -

Scopul jocului este consolidarea despărțirii cuvintelor în silabe, precizarea vocabularului. Conducătorul jocului scrie o silabă de început. Ea trebuie să fie completată cu alte silabe, astfel încât să se obțină cuvinte care conțin 3-4 silabe.

Ma: ma-ca-ra     ma-ca-ra-ua               Ca: ca- se  ca-se-le    Pe : pe- te  , pe- te -le    

4.

Eu spun sunetul, tu recunoști litera!

Scopul urmărit este corelarea sunetului cu litera corespunzătoare. Învățătorul numește un sunet iar elevii găsesc în alfabetar litera corespunzătoare și apoi alcătuiesc cuvinte care încep cu această literă.

5.

Înlocuiește sunetul

! Scopul urmărit este precizarea vocabularului, folosirea  corectă a sunetelor.

Ex.: ma-re/ sa-re;   pâi –ne/ câi-ne / mâi-ne;    ca-să/ ma-să  ;  pe-re/ me-re;    rac  / lac ;  mi ge / nin-ge

BIBLIOGRAFIE: 

Metodica limbii şi literaturii române în învăţământul primar şi preşcolar / Elena Lucia Mara; Alba Iulia: Aeternitas, 2012; Crețu Elvira, Iliescu C., Nichita S., Popescu S.- ,,Îndrumător metodic’’, Ed.Didactică și Pedagogică, 1981; Gai Bianca, Epure Călin, Curcubătă Răzvan, Vaida Bogdan -,,Jocuri didactice’’, Ed. Taida, 2021;