Statutul și importanța evaluării la preșcolari

’’Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată.Ea are  întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.’’(D.Ausbel). Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului.După D.Ausbel, ea este punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programului, măsurarea rezultatelor, aprecierea lor. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil, adecvat nevoilor de educație și posibilităților reale de a le satisface, astfel încât evaluarea are rolul unei legături, a unei conexiuni inverse, a unui feed-back operativ între etapa parcursă și cea următoare. Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării.

Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare,ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o validare a educației, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare justeței secvențelor și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale. În vedera conceperii și aplicării adecvate a evaluării în activitățile preșcolare,ar trebui să se țină cont de câteva mutații de accent, constatate în ultimul timp, având drept consecințe redimensionarea și regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigențe:

-extinderea acțiunii de evaluare de la verificarea și aprecierea rezultatelor, la evaluarea

-procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a copiilor, ci și a conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de învățare;

-luarea în calcul și a altor indicatori, alții decât achizițiile cognitive, precum conduita,

-personalitatea preșcolarilor, atitudinile etc.;

-centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență a celor negative;

-transformarea copilului într-un permanent partener al educatorului prin autoevaluare,

-interevaluare și evaluare controlată;

-raportarea rezultatelor la obiectivele definite și la evoluția societății.

Evaluarea nivelului de pregătire a copilului în învățământul preșcolar este o activitate dificilă şi permite doar prognoze pe termen scurt, dar în același timp este importantă şi necesară pentru educator şi copii întrucât permite cunoaşterea nivelului atins în dezvoltarea personalităţii, care este departe de cristalizare, precum și pentru individualizare şi eficienţă în activitate. Evaluarea preşcolarilor se face oral sau prin fişe de evaluare și constituie o modalitate obiectivă de punere în evidență a randamentului obținut. Ea reprezintă un mijloc important de învățare, cât și de instruire, furnizând totodată informația necesară pentru adaptarea pe baze științifice a unor măsuri de ameliorare a activității. Evaluarea se extinde şi la activitatea de predare şi la măiestria educatoarei de a realiza obiectivele propuse, de a individualiza învăţarea, de a facilita achiziţia noilor cunoştinţe, dar mai ales de a forma, de a educa preșcolarii grupei pe care o are în grijă, în vederea integrării într-o societate în continuă schimbare. Aprecierea rezultatelor, în comparație cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului, precum și date despre nivelul de cunostințe și deprinderi ale acestuia. Se urmarește prin aceasta, să se realizeze însușirea tematicii, sistematizarea și consolidarea celor învățate anterior. În urma rezultatelor obținute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire pentru cei cu rezultate foarte bune și programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai putin bune.

Buna cunoaștere psihologică a copilului e importantă în preșcolaritate cu atât mai mult cu cât la această vârstă evoluția e foarte rapidă și diversificată, iar educatoarea trebuie să-și adapteze activitatea la particularitățile copiilor. În activitatea din grădiniță, actul de evaluare are drept scop măsurarea și aprecierea cunostintelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educațional.În același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalitățile de abordare a schimbării, în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ.

Biblografie

: 

Cerghit. I.(2008). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Polirom.Iaşi;

Cucoş. C. (2008). Teoria şi metodologia evaluării. Ed.Polirom. Bucureşti;

Jinga. I. (1998). Evaluarea în învăţământ. Academia de studii economice. Bucureşti;

Manolescu.M.(2005).Metode, tehnici şi instrumente. Ed.METEOR PRESS. București;