Valorificarea textelor literare pentru precizarea, nuanţarea, activizarea şi îmbogăţirea vocabularului

Citirea unui text este activitatea fundamentală în cadrul procesului didactic la clasele primare. Această activitate aduce o contribuție importantă în formarea la elevi a capacităților  și a deprinderilor de învățare. Citirea îi ajută pe copii să dobândească cunoștințe, despre viață ,lume, realitatea în care trăiesc. Printr-o lectură conștientă, copiii își consolidează  deprinderea de citire corectă, coerentă, fluentă, conștientă și expresivă, își definitivează pasiunea pentru lectură, își lărgesc aria de informare (citind din toate domeniile), le crește interesul pentru cunoașterea interioară și exterioară a realității. Din punct de vedere educativ,citirea unui text contribuie la educarea copiilor în dimensiunile etice și estetice. Poveștile vin cu elemente ireale pe care micii școlari le acceptă cu ușurință și ajung chiar să creadă în ele. Fabulele au, în cea mai mare parte, mesaje pozitive pe care copiii îl înțeleg cu ușurință. Din punct de vedere formativ, lectura în rândul copiilor este importantă deoarece le dezvoltă capacitatea de lucru independent, extragerea de informații și  completarea celor citite. Un alt aspect pozitiv promovat de lectura în rândul copiilor este acela de cultivare a sentimentelor, convingerilor și comportamentelor, atitudinilor, valorilor moral-civice, lărgirea orizontului imaginativ, trăirea anumitor stări prin transpunerea lor în personajele preferate. Interesul pentru lectură se dobȃndește  și trebuie stimulat încă de la vârste fragede. Prima etapă a citirii, aceea a alfabetizării propriu-zise se parcurge în clasa pregătitoare, respectiv clasa I. Actul cititului  implică o reală participare intelectuală din partea elevilor, citirea literelor, a silabelor, a cuvintelor, a propozițiilor scurte și un real efort în înțelegerea semnificației mesajelor citite. Sesizarea sensului celor citite este strâns legată de nivelul la care elevii și-au însușit tehnica cititului. Înțelegerea unor cuvinte, propoziții sau texte este o cerință   principală a unei citiri bune. De aceea la fiecare oră de comunicare în limba și literatura română, învățătorul trebuie  să se convingă că elevii au înțeles mesajul textului citit. El are în vedere înțelegerea pe deplin a termenilor și expresiilor din text. Înțelegerea deplină a celor citite declanșează trăiri afective și stări emoționale. Citirea explicativă este un instrument folosit de învățător pentru a valorifica la maxim conținutul unui text. Îmbogățirea vocabularului elevilor, formarea la elevi a unor deprinderi de exprimare corectă se realizează cu reale valențe încă din clasa pregătitoare, continuându-se mai târziu în cadrul orelor de citire și lectură din clasele a-II-a, a-III-a și a-IV-a. 

Textele din manualele de ,,Comunicare în limba română” sunt pentru elevi ,nu numai mijloace folosite în vederea învățării, citirii sau pentru dezvoltarea vorbirii elevilor, ci sunt adevărate resurse educative. Acestea oferă elevilor posibilitatea de a face analogii, comparații, conexiuni. Ei pot lua atitudine față de realitatea prezentată în texte și pot veni cu contraargumente, motivând anumite atitudini și sentimente. Exprimarea gândurilor și a sentimentelor pe care le trăiesc arată cât de bogat și nuanțat le este vocabularul. În astfel de situații învățătorul cunoaște mai bine capacitatea de exprimare a elevilor si poate sș intervină acolo unde e cazul. Manualele de ,,Comunicare in limba română” cuprind texte cu caracter epic sau liric și pentru fiecare gen de text trebuie o tratare diferențiată . Textele cu caracter epic cuprind aspecte din viața copiilor sau adulților, fie momente din trecutul sau prezentul țării. Pot infățișa momente glorioase din trecutul neamului și apropie pe elevi de manualul de istorie. Textele care aparțin genului liric ii determină să exprime în cuvinte proprii, imaginile artistice folosite de autor, să redea gândurile, sentimentele si emoțiile autorului. Întâlnim și texte cu conținut științific care îi determină pe elevi să-și îmbogățească vocabularul cu o serie de cuvinte și expresii științifice pe care nu le întâlnesc și nu le folosesc în vorbirea lor. Fiecare text de citire în versuri sau în proză obligă pe învățător la o anumită abordare metodologică. Accesibilitatea unui text citit de către școlarii mici ne este dată atât de nivelul lui artistic ridicat, de numeroasele figure de stil, de măsura în care conținutul, problematica lui, se înscrie în sfera de interese ale copiilor, precum și de felul în care elevii sunt conduși să înțeleagă mesajul.

BIBLIOGRAFIE

MOLAN V., PĂDUREANU V. 

-Citire,lectură, compunere. Ed. Coresi, București 1989

MOLAN V., PENEȘ M.

-Metodica desfășurării orelor de compunere-expunere. EDP ,București 1983